Aerul gri

Atât de rece este locul ăsta plin de mine,

Atât de mic şi de închis e fără un pic de bine,

Şi chiar de îmi complic o parte din privire,

Se-amestecă mereu cu puţină iubire.

Şi aerul ăsta gri şi plin de frunze înghetate,

Mă stoarce de puteri, şi vrea să-noate

Spre o simpla trăire parc-amestecată

Cu multe culori transparente parcă.

Duioasa privire mă face să mă pierd,

şi cu fiecare sentiment să mai dezmierd

O ultimă culoare ştearsă de pe chipul tău

şi să ascult o distinsă voce, mereu.