Naivitate

De ce nu mai pot fi un copil, ca atunci când
Aveam 5 ani, şi mă jucam sperând
Că va veni o zi în care voi fi mare
Şi voi straluci în soare?


De ce nu pot să uit ce-i aia sensibilitate?
Să simt durerea doar atunci când poate
Mă lovesc mai tare, sau primesc o palma
Pentru o greşeala, de la scumpa mamă.


Aş dori să nu cunosc ce-i aia supărare,
Şi să simt doar o vagă şi neînsemnata durere
A unui copil naiv care ştie să lase în zare,
Fiecare mugur de durere, să-l dea spre uitare.

Suflet în ger

Frigul ăsta îmi strânge fiecare firicel de piele
Şi îmi apasă gândul, care zbiara cu putere,
Undeva departe de orice sulfare, de orice cuvânt,
Dar mai aproape de mine, şi de tot ceea ce sunt.


Mi-a tăiat privirea şi simt cum alunec spre tine,
Şi vrea să-mi aduca la fiecare gând ce vine
Odată cu lacrima mea, o mică speranţă ,
Şi vrea să mă înece de fiecare dată în ea.


Mormane de fulgi îngheţaţi încearcă să mă pătrundă,
Să-mi ia fiecare simţire şi încet s-o ascundă
Departe de viaţa şi culori mii ce mă cuprind mereu,
Dar nu vreau să le las. În fond, sunt iar eu!