Tremur uşor la vazul prezenţei tale nude,
Imi face rau, şi-usor ma-ntreb ce-ascunde?
De ce până şi-aşa fără cuvinte asurzitoare?
Cumva în gol, răsare-un pic de soare.
Vreau să te ştiu plecat, de lângă mine,
De lângă tot ce-mi face mie bine.
Arată că măcar odată, în adâncul tău
Accepţi doar Binele, şi îl îndepărtezi pe Rău.
Am renunţat sa mai trăim ca doi copii,
Am renunţat la noi, deşi sa ştii
Că la frumos o sa avem mereu atracţii,
Şi doar luptând cu noi vom fi aşa cum vrem: copii.
Amestec cuvinte cu soaptele tale,
Ma las iar purtata de şoapte letale
Şi ma pierd in fiecare stare
Care ma atinge agale.
Delir in mine, in simtire,
In fiecare gand ce vine spre tine
Şi-alearga cu picioarele goale
Pe gresia rece. Şi doare.
Cristalele minţii, uşor zgâriate de griji,
Imi şoptesc dorinţa de viaţa si spun,
Ca iar se transforma in vraji,
Si clipe de sclipiri ma fac să adun.
Dispari din fata mea odata,
Fiinţa grea şi deplasata!
Arunca-ţi trupul de langa mine!
Şi pleaca ! sa nu mai ştiu de tine.
Nu mi-ai adus decat pura tristeţe,
Ai luat din mine sincera blaneţe
Şi ai storcit cu ale tale ghiare
Un sincer dor, o simpla aşteptare.
Şi am inchis in umbra micul secret,
Iar cheia am vrut sa o pierd discret.
Aşa ca de-o gaseşte cineva,
Il rog sa uite de ea!
