Dintre straturile pielii ce-mi ascund lipite carnea
Și o îmbracă fir cu fir pe unde-i este calea,
Răsar fiorii adânciți de prezența ta și te ascultă iar
Ca și cum n-aș fi acolo să îi potolesc un sigur moment măcar.
Tresare liniștea amețită de parfumul tau
Și stă ascunsă parcă după trupul meu
Care cu fiecare răsuflare ce-mi apasă pieptul
Mă duce către tine, imi luminează spectrul.
Te-ating ușor ca printr-un vârf de ac,
Și-ți simt finețea prinsă ca-ntr-un sac
Dintr-o mătase fină, mândră de albeața ei
Și cu-o mireasmă desprinsă parcă din florile de tei.
Divină simțire prin corpurile atinse-n întregime,
Ți-adun în palme pielea fină, și in mine
Simt cum fiecare strat din pielea-nfrigurată
Iți stă-n genunchi, ți se inclină toată.
