Batista de mătase albă

Viaţă cu greaţă, dis de dimineaţă.
Mă stânge somacul şi mă bagă-n ceaţă.
Oarbă sunt acum de gânduri urâte
Şi vreau să scap de vrute şi nevrute.

Mi-aleg momente dintre cele mai rele
Să-mi dau afară gândurile mele
Spurcate de viaţa adunată până acum
Şi spălate parcă zilnic de-un burete cu săpun.

Mai lasă-mi porii firelor de par să mai respire!
Lasă-mi ochii sa străluceasca şi de fericire!
Adu-mi curate gânduri cu dulci sentimente,
Şi spala-mi obrajii de durele regrete!

Şi singură iar, îmi pun din nou în ordine
Ale ei gânduri ce te privesc pe tine,
Şi le împachetez agale pe lângă mătasea alba,
Găsită aclolo în spate, legată cu o salbă.

În taină

Culeg în gând atingeri fragede pe trupul ud,
Şi-mi şterg o lacrimă ce stă să cadă
Din cordul însufleţit de o suflare oarba,
Alungând tristeţea cu fiecare pas surd.

Trimit agale lângă pielea ta fierbinte,
Suflarea-mi îngheţată de cuvinte,
Ce aruncate sparg timpanul trist şi fraged,
Şi-mi laşi un pic de timp, ca sa mai cuget.

Am pierdut fire importante de suflare,
Am primit trăire pe nerăsuflate,
Ai adus cu tine lucruri, prin iertare.
Şi-am uitat de mine. Cu dreptate.