Depărtare

S-arunc din mine sentimente reci ca sloiul

Şi să-mi las inima să se-ncălzească,

Prin capul plin de idei ce vin ca roiul,

Să-mi dea dorinţa şi să mă călauzească.

Nu vreau să simt încă odată nedorinţă,

Să stau lângă o piela fără de simţire,

Aş vrea să fac să treacă astăzi neputinţa

Şi să-mi aduc-un gram de fericire.

Lasă-mi un timp să mă aşez cu mine

Şi stai departe; nu vreau acum să simt

Că-mi lasă trupul meu respingere faţă de tine

Şi uit ce vreau, şi ce eu reprezint.

Prin ei

La cuvinte mă pricep puţin,

Le aleg cu grijă şi când vin

Grămadă peste foaia albă,

Le unesc uşor şi le cos pe-o salbă.

Şi cu ele reuşesc să trăiesc,

Să previn un gând nebunesc,

Când mă pun şi împletesc

Fiecare literă pe care o primesc.

Creionez uşor prin ardoarea privită

De simţiri ce mă inundă de viaţa primită

De la cei doi oameni minunaţi şi buni,

Parinţi şi veşnic simplii oameni, de luni şi pâna luni.

Declin

Simţiri de gheaţă cu dureri de foc,

Îmi las speranţa pentru sufletul ars

Să-mi dea puterea Lui, să trec peste tot,

Şi-n fiecare moment să mai fac un pas.

Tăcere, asta mi-a rămas cel mai de preţ,

Puterea simt cum lasă loc de dispreţ

Şi-l închid acolo într-un cufăr fără de lumină

Să-mi lase sufletul curat, să-mi lase putere divină.

Mă pierd în rolul minţii de a creea cuvinte,

Adun cu mine priviri mărunte şi se simte

Cum tristeţea-şi face simţită prezenţa

Şi vreau s-o pierd, vreau să fiu absenţa.