Început de iarnă

În partea asta tristă de oraș în care alergăm,
Picături înghețate își fac prezența, iar noi alunecăm
Pe-asfaltul murdar de praf și de stropii de ploaie,
Și încercăm să facem fața vântului ce ne despoaie.

Cu fiecare lacrimă ce din nori se scurge,
Îmi las ochii purtați pe șiroiul ce se prelinge
Pe geam cu disperarea de-a ajunge cât mai jos,
Și-n câteva momente îngheața plin de steluțe. Ce frumos!

Și pomii plini de chiciura și fără frunze verzi ,
Și nici măcar acelea colorate în maro de toamnă ,
Tremură-n vântul rece, și te lasă ușor să cazi
În melancolia gri, din visul de iarnă.

Iarna în Vamă

Mi-e dor de mare!

Aș vrea să fie cald și mult, mult soare

Care să încălzească pielea-mi ce ușor atinge

Nisipul rece, udat de mare ce prin valuri plânge.

Haide cu mine către Vama noastră dragă !

Chiar de-i pustie-acum, hai s-o umplem în iarnă

Cu trupuri fierbinti, si s-o-ncălzim cu zâmbetele noastre!

Și s-alungăm privirile reci și nefaste.

Putem să facem focuri mari de tabără,

S-aducem valurile să ne cânte alături de-o chitară,

Și să alergăm pe plajă cu haine groase, cu fular la gât

Să ne suim în barcă, să fim în Vamă, doar atât.