Din zi în zi

Îmi las în urmă gânduri ce m-apasă,
Şi către mine vin valuri ce mă lasă
Mută la fiecare banală respiraţie
Şi deshidratată de priviri şi admiraţie.

Alung cu crezare nelinişti ce apar,
Adun din fiecare colţ rugăciuni din care tresar.
Reuşesc să-mi alin gândurile acum relaxate,
De feţe vesele, atent selecţionate.

Cu momente pline de viaţa şi pozitive,
Cu zâmbete aduse către minţi creative,
Mi-am înseninat în fiecare zi unică primită,
Drumul catre o viaţa luminată.

În liniște

Au murit cuvintele statornice în capul meu,
mi-au lăsat în loc sfârșitul greu
și o mare neputință ce-și plânge defunctele,
rămase-n urma sorții….
Prin sute, mii de alte litere
Ce croiesc ușor cuvinte de uzură,
Care-și aruncă-n sunet trupurile spre tăiere
Spre folosința lor mai sigură,
Răsare un morman de liniște ce se simte
Prin oasele mele ce se vor smerite.

Adu-mi tu Doamne, lumina puterii tale,
Și umple-mi inima cu viața vie,
Fă-mă să uit de gândruri grele, care agale
Vor să-mi arunce mintea pe alba hârtie.

O clipă doar

Mai e puţin până o să devenim Unu,
Mai e puţin şi gândul meu nebunul
Mă duce prin zeci de stari de bine,
Mă duce departe, alături de tine.

Mai e o clipa, una ca din vis văzută,
Şi-ncerc să mă adun, a ta să fiu făcută.
Să alung orice frică şi orice privire,
Să-mi las inima plină doar de iubire.

Mi-a luat-o inima la alergat de la emoţii mii,
Şi sute de imagini vazute de creier ce sunt vii.
Mergem uşor spre destinul împlinit,
Şi-aleg sa fiu a ta, pana la Sfarşit.

17:38

Eu :Te rog să taci!
Lasă-mă să ascult liniştea!
Gândul : Aş vrea să pot dar sunt parte din tine.
Eu : Ţi-aud în continuare glasul în mintea mea,
Te rog eu, taci!
Îmi spui lucruri urâte, tu nu ştii?
Ajung cu imaginaţia acolo unde nu mai pot gândi.
Gândul : Muzica asta o sa te urmăreasca fiecare clipa ce ţi-a mai ramas.
Eu : Dar nu te vreau aici, acum,
Vreau doar un moment în care să spun:
E LINIŞTE! (dar asta n-o sa fie niciodată)

Suflet naiv

Cu fiecare gand ce pleacă , se aşterne liniştea,
Îmi simt mâinile-amorţite şi ajung lângă inima ta,
Prin mişcări mărunte, pierdute pe corpul tău,
Alung frica ce vrea să-mi arunce trupul in Rău.

Eşti lângă mine prin fiinţa ta simplă şi blândă,
Mi-ai dat putere să scap de osândă.
Am dărâmat zidul imens ce ma oprea să vin la tine,
Şi am creeat o lume nouă, plină de iubire.

M-ai prins de mână şi mi-ai dat putere,
Ai vindecat trupul pierdut, plin de durere,
Şi ai facut cu paşi mici, timizi şi plini,
Un suflet să viseze, ai reusit să îl alini.

Parte din mine, fiinţa mică!

Ai adus un soi de fericire negăsită,
Ai creeat un vis frumos şi-ai stins tristeţea.
Cu fiecare zi, mi-ai dat atenţia primită
Din toate sentimentele trăite; ai adus frumuseţea.

Chiar de-a fost scurtaăvizita ta, iţi mulţumesc!
Şi de-am greşit ceva, să ştii că te iubesc!
Îmi cer iertare pentru că n-am fost un TOT...
Tu, o să fii in gândul meu cât eu trăiesc! Aşa socot!