Atunci când te pleci îngândurat la suferință,
Te sfâșie durerea ce trece-n neființă,
Și speri să uiți cum pune stăpânire pe trăire,
Când tot ce faci in viața, e doar pentru iubire.
Sa lași ușor căldura presărată de iubire,
Sa-ți spele creierul și să creadă în tine,
Cu fiecare clipă ce pleacă dinspre noi,
Mai tare și mai tare, să se transforme-n noi doi.
Avem să cerem unul de la altul tot ce ne dorim,
Să facem din noi doi, mereu un unul plin.
Și-atunci când cerul va fi iar senin,
Să știm să ne citim in ochi, mereu să ne iubim.
