joi, 23 decembrie 2010

trenul de nicaieri care merge spre nicaieri


Trenul de nicaieri



E plina noaptea de o ceata oarba,

E plin pamantul de o noapte neagra.

Si tu alergi nebun sa prinzi ultimul tren,

Iar eu te vad prin ceata cum te urci in el.



Pustiu e campul noaptea, este negru,

Si vezi in fata numai la un metru,

E inspaimantator cum singur te gandesti

La ceata noptii de acum, pe care o privesti.



Nu te vreau azi langa mine frica!

Si nici singuratatea ce imi strica

Gandurile spre frumos si bucurie,

In noaptea asta mintea mea nu vrea sa va stie.



Si totusi stau chircita intr-un mic compartiment,

Si ma cuprinde un rece sentiment.

Dar nu stiu sa-l descriu, nu are nume.

Haha ! hai fugi de-aici nu-i loc de tine !

2 comentarii:

  1. E ceva mai matura decat celelalte (recunosc, nu le-am citit chiar pe toate). Poate si de asta rima ti-a iesit un pic stramba. Aveai de obicei niste rime destul de facile (mare-soare, copaci-faci, etc...)
    Sper sa fie binevenita parerea.

    RăspundețiȘtergere