o ultima zi dintr-un an stramb,
un ultim somn pierdut, ca de plumb...
o ultima ora uitata undeva in noapte,
un ultim ceas ce a trait de toate.
esti obosit si totusi nu dormi,
adulmeci mirosul de ger si de flori
uitate in glastra de pe pervazul vopsit
de neaua ce nu de mult a venit.
se crapa de ziua in anul ce vine
si-alergi insetat de seaca dorinta
de a simti macar o vaga iubire,
pentru o dulce si simpla fiinta.
privesti printre gene o oarba lumina
si-astepti sa dispara incet din peisaj,
auzi in surdina o muzica lina,
si-ncerci sa adulmeci un simplu mesaj.
te lasi incet pe patura moale,
si te scufunzi ca intr-un pat de petale,
si simti cum privirea se pierde agale,
si cazi in visare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu