Lipseşte EA

Prin locruri gri, adânci ca marea,
Mă las pierdută-n gânduri reci,
Alerg spre vise ce-mi transformă zarea
În mii de fulgi de gheaţă reci.

Alung de lânga mine ura ce o vad
Cum zace-n voi zilnic, şi mă doare.
Încerc s-ascund cum zi de zi cad,
Te-ndepărtez de mine cu ardoare!

Lasă-mi prin simpla ta privire,
Pacea pe care n-o găsesc.
Arată-mi frumoasa iubire ,
Şi-nvţă-mă cum sa iubesc!

Aş vrea să pot s-o fac aşa cum o faci tu!
Cu simplă indiferenţă, cu nimic.
Să am lângă mine viaţa ca desuu,
Să nu simt NIMIC din ce-am simţit.

Un început de noapte dintr-o toamnă

Prin nopţi de început de toamnă, un pic cam reci
Dar pline de caldură-n sufletele zeci,
Seci de viaţă parcă în ultimile luni trecute
Şi pierdute-n zile-nfierbântate şi poate prea multe,
Se-aud prin ţipetele picilor care-au uitat să intre-n casă,
Pierduţi , greierii treji, cărora de noapte nu le pasă.

Ai vrea să pierzi un pic din gălăgia asta ce te nelinişteşte,
Şi să ai parte de-un pic de linişte, lângă cine te iubeşte.
Părinte, soţ, soţie, iubit, iubită, sau de ce nu singur?
Uitând de ei, de fiecare nelinişte ce nu vrei s-o înduri.
Ai vrea să pleci din locul ăsta prin mii de alte parţi,
Să-ţi laşi în voie sufletul să intre şi prin alte porţi.

Viaţă

Ai stat cu urme reci de pete în genunchi ,
Pe-asfaltul fiert de soare-n clolot şi lăsat, mai negru
Ca florile uscate dintr-un buchet ce-a devenit mănunchi
De frunze moarte, care acum e sumbru.

Şi simţi alături mii şi mii de ace care iţi sting lumina
Ce iţi îndruma calea spre lucruri curate.
Şi sapi în smoala cu genunchii, simţi in ei ţărâna,
Pentru a-ţi ridica umilele tălpi de sânge curăţate.

Cum sa nu fie în genunchii tăi adânci şi rupte cicatrici?
Când fiecare drum pe care il alergi, te face să le păşeşti.
Şi cum să nu înveţi din fiecare lucruri mici?
Când ştii că mâine sunt la locul lor când te trezeşti.

Emoţie de vară

Aleargă-n mine un fior care-mi topeşte din simţiri,
Îmi încălzeşte fiecare fir de piele cu o respiraţie îngheţată de priviri
Lăsate să curgă din creştet până înspre iarba verde care-mi gâdilă picioarele,
Şi mă apasă cu putere în piept, şi îmi adună toate stările.

Cu setea rece de-a simţi gustul fructului păstrat în pivniţa ascunsă,
Desprins parcă din poveşti cu zâne, în viaţa de emotie pătrunsă,
Îmi dă neliniştea şi grele clipe ce-mi fac respiraţia grea,
Când sulfă cu un zâmbet sincer, îmi face inima să stea.

Domnia sa Marea

Lumina stearpă de departe o zăreşti în noaptea gri ce s-a lăsat
Nu de mult timp, peste nisipul rece de apă călcat.
Iţi lasă un straniu gust, departe de cel dulce-al fericirii,
E mai degraba frică şi strâmtoare în sentimentul trăirii.

Aduce vântul cu el şi cu valurile Domniei sale Marea,
Tandre atingeri de-ţi fac pielea să se strângă,
Şi începi să simţi cum miroase ea, şi sarea,
Până când iţi face fiecare ochi să plângă.

Ea e acolo să iţi aline fiecare gând ce-ţi trece prin minte
Şi să iţi ofere o parte din braţul larg unde te simte
Aşa cum tu o simţi pe ea, cu fiecare fir de piele şi cu gandul.
Şi stai in bratele ei, să îi asculţi încă odata sfatul…

Un colț de răsărit

Crezi în momentul de te face să treci prin moarte?
Crezi în iubirea ce iți omoara cuvinte deșarte?
Crezi că fiecare gând ce-ți trece acum prin minte te-nconjoară?
Crezi în cuvinte aruncate spre tine să te doara?


Am triste sentimente departe de noi acum,
Dar sunt multe ce-mi ingheață sufletul și apoi il transformă în scrum.
Mi-e frică să fac un pas spre noaptea neagră ce-i în fața mea,
Ca nu cumva să cad în gaura neagră ce-I înfiptă-n podea.


La fiecare dulce cuvânt ce vine de la tine,
Într-un colț din noapte se crapă de zi,
Și-alerg să adun mai multe gânduri de bine,
Să-ntorc ziua, ce parcă ieri mi-a dat un frumos răsărit.

Pentru iubire

Atunci când te pleci îngândurat la suferință,
Te sfâșie durerea ce trece-n neființă,
Și speri să uiți cum pune stăpânire pe trăire,
Când tot ce faci in viața, e doar pentru iubire.


Sa lași ușor căldura presărată de iubire,
Sa-ți spele creierul și să creadă în tine,
Cu fiecare clipă ce pleacă dinspre noi,
Mai tare și mai tare, să se transforme-n noi doi.


Avem să cerem unul de la altul tot ce ne dorim,
Să facem din noi doi, mereu un unul plin.
Și-atunci când cerul va fi iar senin,
Să știm să ne citim in ochi, mereu să ne iubim.