Incredere

Panica, singurul cuvant care imi invaluie tot

Trup, minte si suflet, si simt ca nu mai pot.

Incerc s-alung acest urat cuvant si sentiment

De langa mine, din mine, din existent.

As vrea sa pot scapa de el si sa ma linistesc,

Sa pot sa fiu iar ce eram odata, sa stiu sa manuiesc

Fiecare lucru cu buna credinta si sa adopt din nou

Singurul cuvant care ma ajuta sa ma simt un nou.

Incredere, e-acela ce ma ajuta sa scap de probleme,

E-un sentiment ce stie cum sa te scoata din belele,

Trebuie doar sa il adopti cu mult curaj si fara frica

Si te urmeaza cu credinta si nu te mai simti mica.

Intensitatea iubirii

Ma intreb mereu, cum poti arata mai mult

Cat iubesti pe cineva, fara sa scoti vreun cuvant.

Cat de mult ar intelege fiecare gest al tau,

Si daca il interpreteaza cum vrei tu, si nu spre rau.

Cum se poate compara sentimentul de iubire?

Te iubesc mai mult de cat ma iubesti pe mine?

Iubim in fiecare clipa cu aceeasi intensitate?

Sau exista diferente de iubire in secunde-amestecate?

Te iubesc la fel de mult atunci cand esti langa mine

Ca atunci cand esti departe si vreau sa te stiu bine.

Desi imi doresc sa-ti simt rasuflarea in ureche,

Si sa stiu ca-atunci cand dorm, tu stai de veghe.

O seara cu ploaie

Fulger si tunet, si totusi amandoua odata,

Si pe langa, o liniste aproape curata,

Putin patata de fosnetul pomilor loviti de vant

Si de cate-un pas de om alergand.

Si stau retrasa intr-un colt de pat

Astept ceva, sau cineva care-a plecat,

Si uite-asa de greu ma lasa timpul surd

Care tot uita sa mai treaca, dar il aud.

Tic tac, tic tac, minut dupa secunda,

Si noaptea neagra dupa o zi muribunda,

Ascult cum cad grabite picaturi de ploaie rece

Pe-asfaltul infierbantat, si in curand va trece.

Un vis

Ascuns printre mii de ganduri surde si uitate,

Inoti spre malul cel uitat, si-ncerci sa fugi de moarte.

Dispera fiecare soapta spusa-n locurile noastre mii,

Si-ajunge o speranta sa traiasca, ce stie ca ai sa mai vii.

Si alergam departe intr-o mare plina de valuri sparte

De fiecare mal pierdut, si-ascuns mereu in spate.

Sa nu il vezi nici tu, nici eu, si sa il cautam mereu

Printre zeci de ganduri ce le-a lasat Dumnezeu.

Si intr-o zi-nsorita cu ploioase sunete incinse,

O sa ajungi sa vezi cum fiecare lacrima din vise

Se va transfora in zambete si chicote de stralucire

A bucuriei pline si a dulcei fericire.

"Buzele lui"

Primesc amagiri dese din partea lor,

Si totodata primesc un zambet uimitor

Pierdut in privirea arsa-mi si nesatula,

Ce sapa adanc, la fel ca o spatula.

Aduc placere cu fiecare fina miscare,

Si ma tresar, cu fiecare atingere ce-ncet dispare,

In timp ce ma topesc din nou dupa gustarea

Ce vine de fiecare data cu bunastarea.

Scrumiera

Esti atat de transparenta si de simpla,

Si esti plina de un cancer, sumbru cenusiu.

Ai adus acum placere dubla,

Arsa intr-un nor fumuriu.

Ai aprins cu fiecare scrum cazut,

Uimitorul val, incet pierdut

Cu fiecare secunda ce aluneca sublim,

Si cu fiecare placere in ceea ce devenim.

Iar acum ai stins in goala ta pimire

Fiecare muc, ce a lasat ca amintire

Un sentiment usor si singuratic,

Adus in fiecare nor, si-n fiecare spic...

Auzi rasaritul...

am trait in zambet, si ea a venit...
a adus cu sine un eu mai linistit.
stiu doar sa simt acea iubire tandra,
si sper din nou la amintirea calda.

printre sunete surde de sticle ciocnite,
valurile se sparg de privirile orbite
de placerea arzand, pentru fiecare gest al lor,
pentru simturile de pe taramul viselor.

te pierzi usor in lumina ce incet se-asterne
si asculti fiecare rasarit, si il primesti printre gene.
o voce calda se pierde printre valurile-aproape
inghetate de pivirile statute parca din noapte.