Fulger si tunet, si totusi amandoua odata,
Si pe langa, o liniste aproape curata,
Putin patata de fosnetul pomilor loviti de vant
Si de cate-un pas de om alergand.
Si stau retrasa intr-un colt de pat
Astept ceva, sau cineva care-a plecat,
Si uite-asa de greu ma lasa timpul surd
Care tot uita sa mai treaca, dar il aud.
Tic tac, tic tac, minut dupa secunda,
Si noaptea neagra dupa o zi muribunda,
Ascult cum cad grabite picaturi de ploaie rece
Pe-asfaltul infierbantat, si in curand va trece.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu