Batista de mătase albă

Viaţă cu greaţă, dis de dimineaţă.
Mă stânge somacul şi mă bagă-n ceaţă.
Oarbă sunt acum de gânduri urâte
Şi vreau să scap de vrute şi nevrute.

Mi-aleg momente dintre cele mai rele
Să-mi dau afară gândurile mele
Spurcate de viaţa adunată până acum
Şi spălate parcă zilnic de-un burete cu săpun.

Mai lasă-mi porii firelor de par să mai respire!
Lasă-mi ochii sa străluceasca şi de fericire!
Adu-mi curate gânduri cu dulci sentimente,
Şi spala-mi obrajii de durele regrete!

Şi singură iar, îmi pun din nou în ordine
Ale ei gânduri ce te privesc pe tine,
Şi le împachetez agale pe lângă mătasea alba,
Găsită aclolo în spate, legată cu o salbă.