În partea asta tristă de oraș în care alergăm,
Picături înghețate își fac prezența, iar noi alunecăm
Pe-asfaltul murdar de praf și de stropii de ploaie,
Și încercăm să facem fața vântului ce ne despoaie.
Cu fiecare lacrimă ce din nori se scurge,
Îmi las ochii purtați pe șiroiul ce se prelinge
Pe geam cu disperarea de-a ajunge cât mai jos,
Și-n câteva momente îngheața plin de steluțe. Ce frumos!
Și pomii plini de chiciura și fără frunze verzi ,
Și nici măcar acelea colorate în maro de toamnă ,
Tremură-n vântul rece, și te lasă ușor să cazi
În melancolia gri, din visul de iarnă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu