Se-asterne liniste in fata ochilor mei,
se face seara si intunericul se lasa pe ei,
ating cu degetele spartul chip ce ma apasa
cu mari trairi, si simt ca nu ma lasa.
Astept un gand docil sa ma alinte cu ardoare,
Adun cu fiecare rasarit de soare
Un alt din nou, un alt nou care sa faca
Din tine si din mine un singur strop de apa.
Cu tine, sarata-amaruie langa trupul meu,
nu imi mai trebuie gandul si nici sfatul greu,
care strange zi si noapte cand nu sunt acolo,
si care ma lasa muta, o sa m-ajuti mereu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu