Eul său

Simți cum iți taie răsuflarea cu aerul ce îl aduce

Prin pașii lui cuminți, ce-l fac atât de dulce,

Și-ți lasă urma palidă și caldă simțită-n depărtare,

Atunci când iți aruncă priviri ucigătoare.

Iți ține strâns în palme tot aerul din plămâni ,

Dar dă câte puțin să sorbi, și-ajungi in alte lumi.

Trec secunde și minute și-nveți iar să respiri,

Când crezi că iți revii, il simți cum iți aruncă iar priviri.

Prin mintea beată parcă de parfumul viu de piele

Ca printr-o grea suflare ce iți lasă sechele,

Îți simți  corpul cum se apropie nebun de-al său

Îl lași să îți patrundă-n simțuri, mergând pe drumul tău.

În straturi

Dintre straturile pielii ce-mi ascund lipite carnea

Și o îmbracă fir cu fir pe unde-i este calea,

Răsar fiorii adânciți de prezența ta și te ascultă iar

Ca și cum n-aș fi acolo să îi potolesc  un sigur moment măcar.

Tresare liniștea amețită de parfumul tau

Și stă ascunsă parcă după trupul meu

Care cu fiecare răsuflare ce-mi apasă pieptul

Mă duce către tine, imi luminează spectrul.

Te-ating ușor ca printr-un vârf de ac,

Și-ți simt finețea prinsă ca-ntr-un sac

Dintr-o mătase fină, mândră de albeața ei

Și cu-o mireasmă desprinsă parcă din florile de tei.

Divină simțire prin corpurile atinse-n întregime,

Ți-adun în palme pielea fină, și in mine

Simt cum fiecare strat din pielea-nfrigurată

Iți stă-n genunchi, ți se inclină toată.

Hârtie colorată

Cuvinte-amestecate pe hârtia fără de culoare

Şi prinse-n explicaţii cu sute de-nţelesuri,

Adună dintr-o parte viaţă şi din alta soare ,

Le desenează pur şi le adună-n versuri.

Am prins prin ele-n fiecare zi din zilele trecute,

Sentimente calde şi mult prea mărunte,

Dar care împreună alină trupul şi mintea,

Şi-mi dau în fiecare clipă trăită liniştea.

Cuvintele acum le-amestec eu aşa cum vreau,

Şi le-nţelegeţi voi, cum fiecare-n parte

Ar vrea să fie parte la viitoarea zi, şi stau

Să-mi iau puterea şi să mă-ndrept departe.

Prin versuri

 Trăieşti prin cuvinte negre aruncate pe-albe foi,

Şi în fiecare dintre ele, aduc simţiri pe piele. Moi.

Ajunge o secundă să-mi citesc vechile simţiri din noi,

Iar tu eşti aici cu fiecare suflare şi spirit vioi.

Adulmec în minte mirosul tău specific

Tresar când îl simt, şi parcă fizic

Prin gânduri surde şi plăpânde îl ascund,

Şi îl păstrez acolo-n taină, uşor tremurând.

Închid pentru a mia oara ochii şi aştept

Să-mi fie iarăşi dor să-ţi simt suflarea ,

Şi plec spre ziua veselă în care mă deştept 

Să îmi primesc trăirea şi visarea.

Depărtare

S-arunc din mine sentimente reci ca sloiul

Şi să-mi las inima să se-ncălzească,

Prin capul plin de idei ce vin ca roiul,

Să-mi dea dorinţa şi să mă călauzească.

Nu vreau să simt încă odată nedorinţă,

Să stau lângă o piela fără de simţire,

Aş vrea să fac să treacă astăzi neputinţa

Şi să-mi aduc-un gram de fericire.

Lasă-mi un timp să mă aşez cu mine

Şi stai departe; nu vreau acum să simt

Că-mi lasă trupul meu respingere faţă de tine

Şi uit ce vreau, şi ce eu reprezint.

Prin ei

La cuvinte mă pricep puţin,

Le aleg cu grijă şi când vin

Grămadă peste foaia albă,

Le unesc uşor şi le cos pe-o salbă.

Şi cu ele reuşesc să trăiesc,

Să previn un gând nebunesc,

Când mă pun şi împletesc

Fiecare literă pe care o primesc.

Creionez uşor prin ardoarea privită

De simţiri ce mă inundă de viaţa primită

De la cei doi oameni minunaţi şi buni,

Parinţi şi veşnic simplii oameni, de luni şi pâna luni.

Declin

Simţiri de gheaţă cu dureri de foc,

Îmi las speranţa pentru sufletul ars

Să-mi dea puterea Lui, să trec peste tot,

Şi-n fiecare moment să mai fac un pas.

Tăcere, asta mi-a rămas cel mai de preţ,

Puterea simt cum lasă loc de dispreţ

Şi-l închid acolo într-un cufăr fără de lumină

Să-mi lase sufletul curat, să-mi lase putere divină.

Mă pierd în rolul minţii de a creea cuvinte,

Adun cu mine priviri mărunte şi se simte

Cum tristeţea-şi face simţită prezenţa

Şi vreau s-o pierd, vreau să fiu absenţa.