La cuvinte mă
pricep puţin,
Le aleg cu grijă şi
când vin
Grămadă peste
foaia albă,
Le unesc uşor şi
le cos pe-o salbă.
Şi cu ele reuşesc
să trăiesc,
Să previn un gând
nebunesc,
Când mă pun şi împletesc
Fiecare literă pe care
o primesc.
Creionez uşor prin
ardoarea privită
De simţiri ce mă
inundă de viaţa primită
De la cei doi
oameni minunaţi şi buni,
Parinţi şi veşnic
simplii oameni, de luni şi pâna luni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu