Ascuns printre mii de ganduri surde si uitate,
Inoti spre malul cel uitat, si-ncerci sa fugi de moarte.
Dispera fiecare soapta spusa-n locurile noastre mii,
Si-ajunge o speranta sa traiasca, ce stie ca ai sa mai vii.
Si alergam departe intr-o mare plina de valuri sparte
De fiecare mal pierdut, si-ascuns mereu in spate.
Sa nu il vezi nici tu, nici eu, si sa il cautam mereu
Printre zeci de ganduri ce le-a lasat Dumnezeu.
Si intr-o zi-nsorita cu ploioase sunete incinse,
O sa ajungi sa vezi cum fiecare lacrima din vise
Se va transfora in zambete si chicote de stralucire
A bucuriei pline si a dulcei fericire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu