Suflet reiubit

Desculță prin iarba spălată de rouă Pășesc dimineața cu zâmbet pe chip, Aduc într-o mână aromă de viață Și port peste umeri trăiri pe nisip. Ascult de aproape cum sunetul mării Cu valuri spumoase adună nisipul, Și-mi dă liniștită trăirea visării Iar zâmbetul sincer îmi gâdilă chipul. Amestec de viață cu vise din rai Cuprind întregimea gândurilor din mine Resimt frumusețea iubirii de sine Și-aduc retrăiri de pe al meu plai.

Sunet din val

Pe fereastra-ntunecată dintr-un bar de pe-acel deal, 

Vezi pe marea spumegândă, alergând val după val,

Ce aduce viu mirosul, umed și sărat din larg, 

Și te răcorește bine când soarele-ți trimite cald, 

Raze pline de iubire și culori pline de viață,

Iar în fața ta se-arată o frumoasă dimineață.

Mișună plăpând și parcă amețit de noaptea lungă

Prin nisipul fin aproape, câte-un rătăcit de suflet,

Care-și caută prin zare cântecele de pe stancă

Ce le-aude repetate printre valuri, plin de zâmbet.

Își găsește liniștea, întins lângă o bărcuță,

Cu privirea-n largul mării și iubirea ei în gând,

Surprins plăcut de prezența unei păsări drăguțe, 

Ce se-alatură cuminte cu un sunet blând.

În liniștea serii

Iți văd privirea caldă ca un apus de vară

Și respirația se întrerupe când mă atingi spre seară

Și-ți lași mirosul viu în pielea-mi imprimat

Când dragostea mi-o dai prin sărutat.

Cu grijă îmi așezi sufletul  adormit pe pernă

Și-l încălzești cu dragostea eternă,

Ce-o simt încă din prima ta privire

Cu fiori fierbinți și intensă trăire.

Îți simt atingerea prin visul cald al nopții

Și îmi tresare sufletul când îl săruți ușor,

Îmi tremură tot corpul când tu mă strângi cu dor

Și dragostea mă-nvăluie în voia sorții.

Din tine

Adun trăiri cu viaţa lângă tine,

Mă simt alt om când eşti în mine,

Mi-arăţi frumosul din trăire

Arunci în mine cu iubire.

Aruncă-mi viaţa în oceanul de iubire

Şi lasă-mi sufletul să se-nece-n fericire

Cu fiori pe pielea ta şi cu miros de miere

Aprinzi în suflet iadul din iubire .

Suflet blând şi însetat de mine

Aduci prin prezenţa ta, plină de tine

Aerul cald ce îmi dă trezire,

Şi-mi face creierul să uite să respire.

Fulg de dor

                

Am ace-n mâini şi inima îmi arde.

Am gândul rece, şi trupul prea departe

De ale tale-atingeri şi sărutări de miere

Cu mirosul de lapte ce-l simţeam pe a ta piele…

Am uitat să respir, nu mai ştiu cum se face

Când eşti aşa departe trupu-mi arde şi zace

Plin de suflare moartă şi aruncată strâmb,

Când vrea doar sa te-atingă cu adieri de vânt.

Am mintea amorţită şi plină de iubirea

Ce creşte tot mai mult odata cu trăirea,

Odata cu secundele din Noi şi Univers,

Te caut zi şi noapte, în somn, în mine, în mers…

Dorinţă vie

S-a aşternut liniştea prin sufletele  noastre

Ce stau flămânde de dorinţa trupului fierbinte

Care se pierde-n tremurul ce-ţi intră-n oase ,

Şi-aleargă kilometri peste pielea ce uşor se-aprinde.

Îţi simt privirea cum îmi înghite trupul,

E lacomă şi-mi trage părul  înspre coapse,

Se-aprind adânc în ochii tăi sclipiri ca focul

Iar în mine ia foc  şi măduva din oase.

Amini

Am în mâini respiraţia inimii tale

Şi-n privire atingerea intimă ce are o singură cale,

Simt cum lacrima îmi curge pe obrz de fericire,

Când orice cuvânt cu care vii tu, e iubire.

Cu sunete plăpânde din şoapte de amor,

Iţi mângâi cald urechea, şi o presar cu dor

Din clipele trecute fără pielea ta ca laptele,

Din tot cuprinsul tău, îmi inghiţi şoaptele.